O Românie care totuși crede prea puțin în ea însăși. E momentul să schimbăm perspectiva prin care ne raportăm la România pentru că România merită, România crește și România devine mai bună.
România se dezvoltă rapid și recuperează decalaje, aflându-se deja în rândurile țărilor prospere, sigure și dinamice. Milioane de români pricepuți și cinstiți își fac treaba cu demnitate acolo unde se află. Povestea lor merită să fie spusă pentru că este povestea României reale.
România în care credem este europeană și euro-atlantică, democratică, multietnică, multiconfesională și inclusivă. Este Romania tolerantă și generoasă, atractivă pentru profesioniști, studenți, artiști și antreprenori, români și străini.
România în care credem există deja, iar povestea ei trebuie spusă cu obiectivitate și argumente solide.
„Cred în România” nu este și nu va fi o mișcare politică. Ește o mișcare civică și culturală, care se adresează tuturor.
Context
România este o țară cu venituri ridicate și un indice al dezvoltării umane foarte înalt,fiind a 7-a cea mai mare economie din Uniunea Europeană și a 36-a din lume în funcție de Produsul Intern Brut ajustat la puterea de cumpărare.
România progresează rapid într-o serie de indicatori economici, sociali și politici, înregistrând în ultimul deceniu cea mai mare rată cumulată a creșterii economice din UE. Aceasta a permis ca PiB-ul/locuitor raportat la puterea de cumpărare al României să depășească 70% din media europeană în 2020, pornind de la 44% în 2007. România este de departe prima destinație a investițiilor din Europa Centrală și de Est și devine din ce în ce în ce mai competitivă în sectoare precum tehnologia informației, industria electronică și cea constructoare de mașini.
România a reușit să construiască o democrație funcțională, stabilă, în care fiecare cetățean și firmă are atât libertatea, precum și siguranța, de a își face planuri și de a prospera.
Totuși, în disonanță cu aceste realități tangibile la nivelul fiecărei familii, sentimentele de apartenență națională, de mândrie moderată și de încredere în forțele proprii se estompează si erodează constant.
Știrile senzaționale, opiniile negative și zvonurile nejustificate domină spațiul mediatic și discursul public. Românii se critică disproporționat pe sine, sunt neîncrezători în autorități, suspicioși în semeni și pesimiști la adresa României.
Acest deficit de optimism și încredere în România
produce consecințe multiple:
Emigrație;
Scăderea performanțelor individuale;
Inhibarea antreprenoriatului local;
Slăbirea atractivității mărcilor comerciale și producțiilor culturale românești, atât în țară cât și în străinătate;
Slăbirea sentimentului de responsabilitate individuală față de societate;
Reducerea coeziunii sociale și a solidarității;
Descurajarea investițiilor străine;
Vulnerabilizarea la crize sanitare, economice, politice și militare;
Scăderea capacității de reprezentare a intereselor economice și politice în contexte internaționale;
Întărirea unor curente extremiste care capitalizează fie sentimentul de slăbiciune, fie nevoia de mesaje de putere;