Prezența națională a ROSPIN în 16 centre la nivelul României
Am încercat să îl înțelegem pe Rareș puțin, așa că ne-am dat întâlnire unde l-am întrebat câteva întrebări fundamentale: cum a devenit pasionat de spațiu, cum a contribuit România la formarea sa ca lider în educația spațială în România și, cel mai important, cum a facilitat România o astfel de inițiativă
George Măicăneață: Cum ai devenit pasionat de spațiu?
Pasiunea pentru spațiu a apărut încă din copilărie, în Giulești, unde am crescut, când priveam cerul nopții dintre blocuri și mă întrebam ce e, de fapt, dincolo de stelele pe care le vedeam. Am crescut într-o familie în care educația era o valoare de bază, iar curiozitatea și întrebările nu erau descurajate, ci din contră. Mai târziu, la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” și apoi la facultate la Inginerie Aerospațială la POLITEHNICA din București, fascinația s-a transformat în direcție de viață.
Un moment-cheie a fost implicarea mea în EUROAVIA, asociația europeană a studenților la inginerie aerospațială, în care am activat din anul I și unde am avut funcția de Președinte al filialei din București timp de doi ani. Acolo am înțeles ce înseamnă, concret, proiecte tehnice, standarde internaționale și lucru într-o comunitate de tineri pasionați de aviație și spațiu. Din nevoile pe care le vedeam la studenți, lipsa de acces la proiecte reale, la mentori din industrie și la un „traseu” clar către o carieră în spatiu, s-a născut ideea Romanian Space Initiative (ROSPIN). Inițial a fost doar un proiect de satelit educational studențesc, însă astăzi este o rețea națională care conectează elevi, studenți și profesioniști prin programe educaționale, proiecte tehnice și evenimente de comunitate.
1.1 Cum crezi că a fost tranziția de la mediul preuniversitar la cel universitar și ce am putea să facem mai bine în viitor? Crezi că un opțional de inginerie ar ghida mai bine studenții în alegerea filierei de studiu?
Tranziția de la liceu la facultate a fost frumoasă, dar abruptă. Anii de la Lazăr au fost plini de proiecte, voluntariat, programe extracurriculare, fiind primul meu contact cu dezvoltarea personală.
La facultate, paradigma s-a mutat mult spre teorie și examene și am observat că mulți colegi s-au pierdut pentru că lipseau proiectele practice clar structurate. Cred că viitorul stă în cât mai multe activități aplicate, interdisciplinare, între materiile pe care le studiem.
În Europa vedem opționale tehnice și de inginerie încă din liceu. Exemple sunt cursurile STEM și de mecatronică din Estonia sau din Nordul Europei. Astfel de opționale ajută elevii să-și testeze vocația înaintea admiterii.
Un opțional de inginerie în România ar clarifica mult alegerea carierei. Noi, la ROSPIN, deja mergem în direcția aceasta. Prin ROSPIN School, Romanian Space Design Competition (ROSDC) și programul pentru liceeni Satellite Bootcamp aducem ingineria spațială aproape de elevii de liceu. În cadrul acestora, liceenii primesc scenarii reale, lucrează practic la proiecte și descoperă ce înseamnă o carieră tehnică.
- Cum a contribuit România la formarea ta ca lider în sectorul non-guvernamental spațial?
România m-a format, paradoxal, prin lipsuri și prin potențialul ei neaccesat. Am crescut într-o țară membră a Agenției Spațiale Europene (ESA), dar fără o infrastructură clară pentru cariere spațiale, fără un ecosistem consolidat și cu foarte puține oportunități vizibile pentru tinerii pasionați de spațiu. Acest contrast, între faptul că România e conectată la programe europene și realitatea tinerilor care nu știu „de unde să înceapă”, m-a împins să nu aștept soluții, ci să le construiesc alături de alți tineri.
O țară cu o industrie spațială dezvoltată are nevoie de instrumente educaționale adecvate, acestea fiind un deziderat esențial.
România m-a obligat să devin lider. Dacă voiam să existe o mișcare spațială în România, o comunitate, un satelit, programe educaționale, trebuia să le inițiem noi. Așa a apărut ROSPIN-Romanian Space Initiative, organizație pe care o coordonez din 2019 și pe care am crescut-o, alături de o echipă de peste 200 de voluntari activi în 16 orașe, într-un model funcțional de ecosistem: programe pentru liceeni (ROSPIN School, ROSDC-Romanian Space Design Competition), programe pentru studenți (ROSPIN Academy, Satellite Data Processing Masterclass), proiecte tehnice (ROSPIN-SAT-1, RIVER, SOLDERX, PULSAR, SYNAPSE) și seria de evenimente Future of Air and Space Technology (FAST), precum FAST Forum, FAST Expo și FAST Meet-up.
În același timp, România mi-a dat și resursele umane: profesori, mentori, colegi din societatea civilă și din mediul universitar care au crezut în această viziune și au pus umărul la construcție. Faptul că am fondat ROSPIN este rezultatul direct al modului în care România m-a provocat să găsesc soluții acolo unde nu exista încă un drum.
- Cum crezi că a favorizat România apariția ROSPIN-ului?
ROSPIN-Romanian Space Initiative nu a apărut „în ciuda” României, ci tocmai datorită contextului românesc: o țară cu tineri excepționali, universități tehnice și apartenență la ESA, dar cu un gol vizibil între potențial și infrastructura pentru cariere spațiale. În 2019, când am pornit ROSPIN, nu exista o organizație non-guvernamentală spațială care să lege educația, tehnologia și comunitatea. România, cu toate imperfecțiunile ei, a creat acest spațiu liber în care am putut testa un nou model.
Țara noastră are o fereastră demografică importantă: peste 1,4 milioane de tineri vor trece prin liceu și facultate în următorul deceniu. Dacă măcar o mică parte dintre ei sunt orientați spre spațiu și tehnologie, ai deja baza unei noi industrii. ROSPIN a apărut ca răspuns la întrebarea: „Cum transformăm acest potențial într-un ecosistem real?” De aici au venit programe precum ROSPIN School și ROSPIN Academy, platforma educațională SpacedIn, competiția ROSDC-Romanian Space Design Competition, dar și proiecte tehnologice precum ROSPIN-SAT-1, primul satelit educațional open-source cu scop în monitorizarea pădurilor din România, dezvoltat în cooperare cu ESA.
In cadrul unui workshop ROSPIN
România a favorizat apariția ROSPIN și prin deschiderea ei tot mai mare spre inovație și STEM: universități dispuse să colaboreze, licee care ne primesc cu Caravana ROSPIN, companii care văd în domeniul spațial o direcție strategică de responsabilitate socială și investiție în viitor. Astăzi, ROSPIN este recunoscut drept ONG-ul spațial care crește noua generație de exploratori ai spațiului în România, o rețea activă în toată țara și un obiectiv clar: „spațiul în fiecare școală din România”, iar site-ul nostru, www.rospin.org, este punctul de întâlnire pentru toți cei care vor să se alăture acestei mișcări.
George Măicăneață: Rareș Bișag ne-a dat întâlnire și ne-a trecut prin experiența sa în fondarea ROSPIN, fragilitatea începuturilor, dar și oportunitățile care reies din primele etape de drum. Din 2019, ROSPIN a devenit cea mai mare organizație nonguvernamentală în spațiul aerospațial, cu peste 200 de voluntari și programe pentru liceeni, studenți și tineri profesioniști. România a avut un rol esențial în formarea lui Rareș ca lider, tocmai prin lipsa unei infrastructuri clare pentru cariere spațiale.
Deși pare că Rareș s-a format într-un spațiu izolat și a avut o evoluție atipică, în fond, România a contribuit prin momente cheie: implicarea în EUROAVIA și susținerea celor din jur în timpul mandatului său ca lider al EUROAVIA București. Ceea ce a început ca un proiect studențesc, ROSPIN s-a transformat într-o comunitate națională care conectează elevi, studenți și profesioniști, creând primele trasee educaționale coerente pentru cei care visează la o carieră în spațiu
Drd. George Măicăneață este absolvent de materiale aerospațiale la Cranfield University. Lucrarea de dizertație a implicat descoperirea unei metode de manufacturare a lingourilor ceramice pentru depozitarea lor pe substraturi metalice, cercetare în parteneriat cu Rolls Royce. La doctorat, tot în parteneriat cu Rolls Royce, va cerceta bariere inovative care să reducă permeabilitatea aliajelor metalice aerospațiale la hidrogen. România a făcut multe pentru George, iar acum George speră să facă multe pentru România.