“Cine l-a ucis pe tata?” are la bază cartea cu același titlu a lui Édouard Louis, construită din fragmente ale copilăriei sale și din disecția relațiilor cu tatăl, frații și mama. Este povestea unei familii disfuncționale, aflate la limita sărăciei.

Autorul dă voce celor fără voce: oameni săraci, muncitori striviți de nevoile de zi cu zi, lipsiți de educație, homosexuali ostracizați, femei agresate de soți alcoolici. Dincolo de dimensiunea intimă, povestea capătă și o miză politică explicită. “Cine l-a ucis pe tata?” nu este doar o confesiune personală, ci o acuzație directă la adresa unui sistem care distruge vieți. Boala tatălui, degradarea lui fizică și emoțională nu sunt prezentate ca un destin individual, ci ca rezultatul unor decizii politice care lovesc constant în cei mai vulnerabili. Dincolo de figura paternă violentă, tatăl devine simbolul unei clase sociale abandonate, în care violența, tăcerea și rușinea se transmit din generație în generație. Textul lui Édouard Louis refuză compasiunea și trece în zona responsabilității colective.

Spectacolul păstrează această tensiune dintre confesiunea intimă și acuzația politică, obligând spectatorul să mute întrebarea de la cine, la ce l-a ucis pe tată: munca, sărăcia, masculinitatea impusă, lipsa de alternative, indiferența statului.

Spectacolul m-a trimis cu gândul la “Medea’s Boys”. Șase actori tineri în “Medea’s Boys”, șase actori tineri și în “Cine l-a ucis pe tata?”. Aceeași baghetă — Andrei Măjeri. Masculinitate la greu, senzualitate, fragilitate.