În prezent, psihologia se află într-o continuă evoluție, adaptându-se la schimbările sociale, tehnologice și culturale ale lumii moderne. Într-un context în care problemele de sănătate mintală sunt tot mai recunoscute și tratate, psihologia contemporană explorează o gamă largă de domenii, de la cercetarea neuroștiințifică și psihologia comportamentală, la abordări mai orientate spre mindfulness și psihologia pozitivă.
Istoric vorbind, psihologia ca știință ia naștere în Europa, odată cu deschiderea primului laborator de psihologie experimentală. Acesta a fost înființat în 1879, în Leipzig, Germania, de către Wilhelm Wundt.
România este printre primele și singurele țări din Europa (una dintre cele 10)care, la acea vreme, avea să aibă primul laborator de psihologie experimentală înființat în 1893, la Iași, de către Eduard Gruber (doctorand al lui Wundt). Eduard Gruber a fost unul dintre cei mai cunoscuți cercetători din acea perioadă, având aprecierea lui James McKeen Cattell (primul profesor psiholog din America), Wilhelm Wundt sau Cesare Lombroso (fondatorul antropologiei criminale).
Ulterior, la noi în țară, au fost introduse cursuri de psihologie în cadrul Universității din București (în 1897) și Cluj (1919) ca mai apoi, în anul 1922, să fie înființat primul institut psihologic din România, la Universitatea din Cluj.
Următorul laborator de psihologie experimentală funcțional îl vom găsi în București, începând cu anul 1928 (deși a fost înființat în 1906), sub conducerea lui Constantin Rădulescu Motru, o personalitate marcantă a României a secolului XX, psiholog, dramaturg, om politic, ce a lucrat timp de 3 ani de zile în laboratorul celui mai vestit psiholog din acea vreme, Wilhelm Wundt.
De asemenea, România devenea în 1938 candidată la organizarea celui de-al 12 lea Congres Internațional de Psihologie.
În perioada interbelică, psihologia românească a cunoscut o dezvoltare rapidă, în mare parte, datorită contribuțiilor unor figuri de renume. Printre acestea, se numără Dimitrie Gusti, sociolog și psiholog, care a integrat psihologia în cercetările sale sociale și educaționale. De asemenea, la Cluj, se dezvoltă o școală psihologică influentă, unde Nichita Smochină și Mihail Rusu au adus contribuții importante la aprofundarea studiilor psihologice și educaționale.
Dezvoltarea psihologiei din România se datorează deschiderii celor două mari universități, cea din Iași în 1860, respectiv cea din București, în 1864, unde se predau cursuri de psihologie de către cunoscuții de la acea vreme, precum Simion Bărnuțiu, Titu Maiorescu, Ion Zalomit, Ion Crăciunescu și alți cercetători, filosofi.
Din păcate, în perioada comunistă, studierea psihologiei a fost interzisă, ca mai apoi, din anii 1989, aceasta să redevină un obiect de studiu, să se dezvolte și să evolueze așa cum se prezintă actualmente.
În prezent, România se situează printre țările cu specialiști psihologici de renume, printre care Daniel David (fondatorul Departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai și președinte al International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health), Mircea Miclea (întemeietor al Școlii psihologice cognitive), Tudorel Butoi (Membru al Asociaţiei Experţilor Europeni în Tehnica Poligraf şi al Asociaţiei Americane a Psihologilor – APA), Nedelcea Cătălin (Psihoterapeut la Asociaţia Română de Hipnoză şi Terapii Ericksoniene), Ştefan Boncu (autor foarte cunoscut în psihologie socială, relații interpersonale, influență socială, psihologia negocierii și psihologia mediului), Turliuc Nicoleta Maria (director al Centrului de dezvoltare personală și formare profesională, profesor universitar).
În ultimele trei decenii, psihologia din România a reușit să depășească perioadele dificile care i-au marcat dezvoltarea în timpul regimului comunist, reușind să se alinieze tendințelor ideatice contemporane.
Astăzi, prezența psihologilor români în publicații internaționale și proiecte de cercetare transnaționale este o practică obișnuită. În plus, aceștia au reușit să aducă psihologia în prim-planul societății, implicându-se activ în dezbaterile ce abordează teme de interes public.
Dacă ți-a plăcut articolul despre primul laborator de psihologie experimentală, te invităm să descoperi și alte articole interesante aici.
Nicoleta Ailincăi a finalizat studiile de licență, master și doctorat la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București și este autoarea cărții Mediul penitenciar românesc. Politicile de reintegrare socială ale deținuților. În prezent, este studentă la Facultatea de Psihologie și își dorește să devină un psiholog bun, de care oamenii să aibă nevoie . Îi plac călătoriile, fotografia, să scrie și să descopere mereu lucruri noi. Curioasă din fire, iubește oamenii, natura, munca de echipă, este într-o continuă dorință de dezvoltare și crede cu tărie în potențialul României.