Într-o vreme am locuit la Paris. Acolo l-am cunoscut pe Jay-Alan Miller, un compozitor și aranjor de muzică de film. El a compus muzica pentru filmul The Artist, care a câștigat Oscarul în 2012. Să primești un Oscar pentru muzica unui film mut înseamnă că acea muzică a avut puterea de a înlocui cuvintele. O performanță extraordinară. La fel de extraordinară mi s-a părut, în această seară, montarea piesei Anna Karenina de la Teatrul Mic.
Decorurile au lipsit, dar jocul actorilor a umplut scena cu viață și emoție. Niciun moment nu am simțit nevoia unui cadru fizic, pentru că replicile și energia lor au creat o lume întreagă. Aidoma piesei Mary Stuart de la Teatrul Național, costumele negre au subliniat o estetică minimalistă, punând accentul pe singura pată de culoare din spectacol: părul roșu al Annei Karenina (Ana Bianca Popescu), simbol al pasiunii și al capriciului.
Cele patru ore s-au transformat într-un univers suspendat. Sincer, nu am simtit cum trece timpul. Fiecare replică, fiecare lacrimă sau strigăt m-au făcut să simt că nu privesc o piesă de teatru, ci chiar drama Annei Karenina, a lui Alexei Alexandrovici Karenin și a lui Alexei Vronski. Totul era atât de bine jucat, încât părea că asist, în direct, la zbuciumul lor, la alegerile și suferințele lor.
Irina Moreno are un masterat in arta contemporana de la Sotheby’s Institute of art din Londra. In prezent este doctorand la De Montfort University din Leicester, Marea Britanie. A locuit 30 de ani in afara tarii dintre care cel mai mult in SUA unde a avut propria firma de consultanta.