În perioade tensionate din punct de vedere electoral, prima armă la care apelează toți politicienii este, în termeni eleganți, manipularea informației. Fiecare urmărește ca „realitatea” pe care o prezintă să fie după chipul și asemănarea sa, exact situația de fapt care să justifice toate măsurile pe care le propun. Pentru că am considerat că tăcerea în astfel de momente nu reprezintă nimic altceva decât concursul la dezinformare și pentru că credem într-o Românie care-și cunoaște trecutul pentru a-și înțelege prezentul și a-și putea alege viitorul, am ales să ne aplecăm de ziua ei asupra Uniunii Europene. 

Despre Uniunea Europeană

Țintă frecventă și ușoară a manipulării informației, valul recent al extremei drepte s-a ridicat în multe țări pe acțiunile sau inacțiunile Uniunii care s-a dovedit cu trecerea timpului un mecanism funcțional, dar greoi, aproape imposibil de explicat în complexitatea sa în termeni simpli și care nu a depus vreun efort deosebit în a se face mai accesibilă. Născută acum 75 de ani, pe 09 mai, când Robert Schuman își susținea celebra declarație-manifest ce avea să devină piatra de temelie a Uniunii, UE reprezintă o uniune internațională care a format în timp o structură suprastatală ce îndeplinește diverse funcții ce în mod obișnuit aparțin unui stat. 

Această caracteristică a ei nu trebuie să ne sperie, fiind foarte important să înțelegem că tot ceea ce Uniunea poate să facă se datorează acordului nostru, oferit prin organele statului alese de către populație. Competențele sunt partajate cu UE și nicidecum luate cu forța de aceasta, dar pentru că „suveranismul” este mai nou în trending, ar fi bine să ne uităm la mai multe dintre miturile care înconjoară Uniunea și de ce nu sunt adevărate. 

Să nu uităm că totuși cele mai bune metode de manipulare sunt relative la emoții, deci multe dintre miturile care urmează suscită o reacție emoțională puternică, dar la o analiză atentă nu au fundament juridic, logic sau funcțional, având ca simplu scop manipularea percepției oamenilor cu privire la Uniune. Iar, ca să fim în ton cu spiritul atipic al acestei perioade, vom analiza 6 mituri, exact câte state fondatoare ale Uniunii sunt: 

1. Uniunea Europeană decide pentru noi

Uniunea Europeană are puterea de a adopta prin organele sale destul de multe decizii. Dar ce e important de reținut aici este că România și toate statele membre fac parte din aceste organe. Toate statele au un cuvânt egal de spus, cu excepția Parlamentului European unde dimensiunea delegațiilor este bazată pe populație, deci România e avantajată (a 6-a cea mai mare delegație din 27 de state membre). În Consiliul European avem drept de veto (ca toate statele membre), în Consiliul Uniunii Europene participă mereu un reprezentant al României și anume ministrul cu atribuții în domeniul discutat (votul este ponderat de populație, România fiind din nou avantajată), iar de anul acesta avem și un vicepreședinte al Comisiei Europene, țara noastră având mereu un comisar european ca toate celelalte state. România are mereu un cuvânt de spus, iar dacă nemulțumirea e referitoare la cuvântul spus sau la modul în care a fost transmis, problema e mai degrabă la politicienii români decât la UE.  

2. Uniunea Europeană ne-a furat pământurile

Singura schimbare pe care a adus-o în domeniu aderarea României la UE a fost necesitatea de a trata la fel cetățenii europeni cu cei români, ceea ce nu s-a întâmplat oricum până în 2014. România nu este obligată să acorde dreptul de dobândire a terenurilor străinilor din afara UE (ceea ce nu se întâmplă la ora actuală), iar obligația de tratament egal a beneficiat românilor aflați în afara granițelor și nu a condus la pierderi semnificative pentru situația economică a țării. 

3. Uniunea Europeană ne impune „ideologia de gen” 

Un subiect intens dezbătut și lipsit de vreo relevanță reală devreme ce „ideologia de gen” nu e o ideologie și nici nu e impusă de UE. Discuția se învârte de multe ori în jurul „părinte 1, părinte 2”, cuvinte trunchiate dintr-o recomandare adoptată de Parlamentul European (votată și de europarlamentari români) cu privire la formularea documentelor europene, dar care nu a născut nicio obligație pentru statele membre.

De asemenea, diferența dintre gen și sex nu are doar o fundamentare legală în Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (tratat internațional care nu are legătură cu UE), dar și științifică. Nu în ultimul rând, ar avea sens să credem mai puțin în România doar pentru că unii români nu fac parte din „familia tradițională”?

4. România nu mai are industrie din cauza Uniunii Europene

Aici ne contrazic cifrele, doar industria auto și industriile conexe angajând peste un milion de români. România produce astăzi mai mult decât oricând și aproape orice, de la televizoare la rachete, iar pe blogul nostru am postat un articol care analizează îndeaproape problema industriei, pe care-l poți citi aici. Oricum ar fi, pare că Uniunea Europeană mai degrabă ne-a ajutat industria prin intermediul pieței unice și a stimulentelor financiare oferite pentru dezvoltarea acestui sector. 

5. România plătește mai mult decât primește din partea Uniunii Europene

O narațiune adoptată cu succes din vest, unde acest lucru ar putea prezenta o problemă pentru că este adevărat în cazul Franței sau al Germaniei, dar care în România nu stă în picioare. În ultimii 10 ani, România a primit mai mulți bani de la bugetul Uniunii față de cei cu care a contribuit. Practic, suntem pe profit de când am aderat. Acum că nu absorbim eficient aceste fonduri este din nou o problemă a guvernanților noștri și nu a Uniunii, după un vechi proverb românesc: „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă”. Pentru a vedea datele cu ochii tăi, poți accesa un articol pe larg aici. 

6. Uniunea Europeană ne impune vaccinarea

Fals, politica de sănătate revine integral statelor membre (ce vorbeam mai devreme despre partajare și nu acaparare). Depășind zona discuției despre importanța vaccinurilor, care în opinia mea are un răspuns științific și unul ezoteric (fiecare îl crede pe ce-l mai apropiat de valorile sale), este important să realizăm că, din contră, Uniunea Europeană prin mecanismele sale ne-ar putea proteja de abuzurile statului care ar impune o schemă sau metodă de vaccinare care ar încălca drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei. UE nu reprezintă o extensie a statului fiecăruia, ci poate fi în anumite situații chiar un protector mai bun al drepturilor noastre și al statului de drept. 

Cum ne protejăm de mituri?

Cu ce trebuie să rămânem din toate aceste mituri? Ei bine, cu ideea că e ușor să fim mințiți, iar nu toți oamenii care ne oferă informații au și intenții bune. Politicienii sunt experți în manipularea adevărului, este până la urmă o componentă naturală a jocului politic, dar tocmai din acest motiv trebuie să rămânem vigilenți, să ne asigurăm de veridicitatea informației primite și de faptul că decizia pe care o luăm cu ocazia votului este cu adevărat a noastră. 

Nu cred că există o tabără pro sau contra Uniunea Europeană, iar părerile pe această temă sunt cel puțin la fel de complexe ca instituția însăși, dar în momentul în care ne raportăm la impactul pe care l-a avut aceasta în viețile noastre, ar fi bine să fim realiști și să admitem că a fost preponderent pozitiv, problemele apărute fiind de multe ori cauzate de guvernanții noștri. 

La mulți ani Uniunea Europeană, așa imperfectă cum ești, noi suntem cetățenii tăi, la fel de imperfecți!

Sursă foto