Născut la Sibiu în anul 1894 la Sibiu și școlit la Sighișoara, dar și în străinătate, românul de etnie germană Hermann Oberth a fost unul dintre părinții fondatori ai rachetei și astronauticii.

Acesta și-a descoperit pasiunea pentru cosmos când avea dor 11 ani, lecturând romanele lui Jules Verne, „De la Pământ la Lună” și „Călătorie în jurul lumii”, însă a înțeles repede că modalitatea de propulsie a rachetelor descrisă de romancier este mai degrabă fantezistă și ineficientă. Astfel a luat naștere dilema care avea să îi conducă întreaga carieră științifică – cum ar putea deveni realitate călătoria în spațiu?

În 1917, la vârsta de numai 23 de ani, Hermann Oberth a proiectat prima rachetă de mare distanță din lume, cu combustibil lichid. Aceasta cântărea 10 tone și putea parcurge o distanță de zbor de 300 de kilometri. În condițiile în care la acea vreme rachetele nu puteau zbura mai mult de 8 kilometri, brevetarea invenției sale a fost refuzată, considerându-se că în calculele savantului român s-a produs o eroare, deși nimeni nu a putut să identifice eroarea evocată.

De-a lungul carierei sale, Hermann Oberth a contribuit la numeroase proiecte în cadrul unor instituții de prestigiu din România, Germania, Austria, Italia, Elveția sau Statele Unite ale Americii, culminând cu participarea la programul spațial american, în cadrul NASA.

În 1869, cu 25 de ani înainte de nașterea savantului român, bunicul său ar fi prevestit că oamenii vor ajunge să pășească pe Lună. Peste 100 de ani, Hermann Oberth avea să contribuie decisiv la împlinirea predicției bunicului său, cercetările sale punând bazele proiectului Apollo 11.

Rezultatele remarcabile ale muncii savantului român au fost recunoscute la nivel internațional, acesta fiind premiat de numeroase instituții de prestigiu precum American Rocket Society, care i-a oferit Premiul Pendray, sau Societatea Franceză de Astronomie, care i-a oferit Premiul internațional pentru știința zborurilor interplanetare – REP – Hirsch.