Într-o lume a modei dominată de centrele celebre din întreaga lume, Bianca Prundeanu, designer vestimentar, a decis să-și croiască propria cale între Milano și București pentru a-și îndeplini visul de a crea. Am stat de vorbă cu aceasta pentru a vedea cum s-a format și care sunt inspirațiile care stau în spatele creațiilor sale captivante. De la reinterpretarea tradițiilor și legendelor românești, precum Noaptea de Sânziene, până la explorarea identității și influențelor culturale, Bianca ne împărtășește povestea sa cu pasiune și autenticitate.
Te-ai născut și crescut în București, iar apoi ai ales să studiezi mai departe designul vestimentar la „Istituto Marangoni” din Milano. Totuși, la terminarea facultății, ai decis să te întorci în România și să te angajezi aici. Care a fost parcursul tău pe perioada facultății și care motivația de a reveni în țară?
Am avut parte de o experiență superbă pe timpul facultății. Profesorii, modul de lucru și ambientul nu se pot compara cu nimic. Volumul de muncă extrem și intensitatea cu care am trăit acei ani ne-au pregătit pentru ritmul adevărat al acestei industrii, dar cel mai mult am apreciat libertatea pe care am avut-o. A fost mereu decizia noastră cât investim din noi în acest drum, cum vrem să ne prezentăm. Fiecare a putut să-și creeze o cale proprie, fapt crucial pentru un designer vestimentar în căutarea propriei identități stilistice. Am folosit pasiunea mea pentru modă și atracția pentru artă ca baze ale devotamentului meu în acest domeniu.
Deși fațada din lumea modei este la Milano, munca din spatele culiselor se întâmplă mult în România. Vorbesc aici, bineînțeles, de producție. Am fost încântată să mă pot întoarce în țarăm încă imediat după al treilea an de studii, ca designer vestimentar junior al brandului Seroussi. Nu am putut rata oportunitatea de a vedea producția și de a cunoaște procesul unui produs vestimentar de la A la Z, de la concept până la realizare.
Ai avut niște creații impresionante, iar în fiecare dintre ele se pot vedea note și interpretări ale culturii noastre românești. Dintre acestea, ce te inspiră cel mai mult în arta ta?
Caut semnificații atunci când explorez viața și arta, găsind inspirație în scenele urbane sau abstracte, din natură până la viața de oraș. Cu fiecare colecție și design, vreau să transmit un mesaj, o emoție, o idee de îmbunătățire, studiind adevăruri și diferențe pentru a prezenta frumusețea diversității. În timpul procesului meu de design, combin opusele, luând forme deconstruite și drapându-le în articole de îmbrăcăminte structurate, cu atenție la detalii și finisaje. Temele și culorile pot fi provocatoare și grele, fără să mă feresc de problemele reale, dar întotdeauna încerc să găsesc un echilibru în vizualuri armonioase. O idee pornește cel mai adesea de la un sentiment pe care îl am sau o imagine. Când am început ultima colecție, am simțit o chemare către tradiție, către poveștile copilăriei și către epicentrul trecutului meu, România.
Am văzut că ultima ta creație, „Diane”, este inspirată din obiceiurile și tradițiile românești care se întâmplă în „Noaptea de Sânziene”. Atmosfera mistică a acestei povești fascinează și alimentează imaginația oamenilor față de această sărbătoare, dar care e povestea ta din spatele acestei creații? De ce „Noaptea de Sânziene” și cum ți-a alimentat ție imaginația?
Pentru acest proiect am ales să reinterpretez legenda românească a Sânzienelor (Diane). Povestea percepe aceste spirite ca fiind malefice. Analizând toate indiciile, vreau să joc un rol obiectiv, oferind șansa unei noi interpretări a deznodământului. Precum Medusa a fost privită ca un personaj negativ, iar în timp s-a aflat crudul adevăr al acestei victime. Cuvântul cheie este „misinterpretation”. Dianele apar din adâncul pădurii, o dată pe an, pentru a-i vrăji pe cei ce le privesc, de a-i îndrăgosti de o iluzie care le va înnebuni mintea și sufletul. Pentru a crea această scenă a nebuniei am folosit alb și negru. Albul pentru a sugera izolarea și pierderea identității, suferită în timpul petrecut de cei fermecați în obsesie, asemănătoare senzației de alienare a pacienților dintr-un azil. Negru, bineînțeles, reprezintă suferința, precum și cadrul nocturn al acțiunii.
Curelele, sforile și această sufocare vor să sugereze limitarea libertății. Pe de altă parte, aceste obiecte pot fi interpretate ca putere, pot fi unelte cu ajutorul cărora te poți elibera.
Singurele culori folosite sunt verdele și maroul, nuanțele naturii. Pădurea este un paradox perfect, calm versus straniu. Depinde de noi pe care îl alegem. Linia formelor este strâmtă, mulată, afrodisiacă. Prin cucerirea privirilor și senzualitate, vreau să atrag atenția asupra adevăratei idei din spate. Nu mă feresc de urât, vulgar sau suferință. Acestea sunt prezente în noi și le putem folosi drept combustibil în lupta către fericire.
Și dacă tot discutăm de tradiții și obiceiuri românești, mi-ar plăcea să aflu: care este tradiția ta preferată? O transpui și pe aceasta în lucrările tale?
Umblatul cu ursul și capra de Crăciun. Mă inspiră simbolistica acestor ritualuri, valențele arhaice și semnificația acestor animale.
Capra este în mare parte simbolul curajului însoțit de imprudență, al dorinței nestăvilită de a explora teritorii care par inaccesibile. Cu un comportament zvăpăiat și greu de anticipat, capra a fost mereu legată de ideea de hazard, haos și dezordine.
Ursul, pe de altă parte, reprezintă puterea, hotărârea și rezistența, iar comportamentul său dominant în pădurile întinse inspiră legături profunde cu natura, abilitatea de a se adapta și de a supraviețui în condiții extrem de dificile.
Uitându-mă la lucrările mele din trecut, observ că supraviețuirea în haos este o temă recurentă, deci pot spune că, fără să vreau, am transpus semnificația acestui ritual constant în colecțiile mele.
Studiind, locuind și trăind o perioadă bună în Milano, Italia, care crezi că sunt lucrurile pe care România le are în plus, cum se diferențiază, la ce ar putea excela?
România poate excela prin intermediul educației. Am fost surprinsă de avantajul pe care îl avem, pentru că ne-am axat pe dezvoltarea unei imagini de ansamblu în domeniul academic. În comparație cu sistemele educaționale care se concentrează pe categorii restrânse, preferate de fiecare persoană, în România avem posibilitatea de a dobândi o cultură generală complexă și diversificată. Îți oferă șansa de a explora multiple domenii și abordări și ne permite să ne descurcăm în diverse situații. Prin investiții în sistemul educațional, putem contribui la formarea unei generații pregătite să facă față provocărilor tehnologice viitoare și să se adapteze la schimbările rapide din societatea contemporană.
Ce crezi că înseamnă mai exact să Crezi în România?
Să respecți pământurile unde te-ai născut. Să ieși din tiparul de a vorbi de rău propria țară. Mentalitatea negativistă des întâlnită accentuează aspectele negative și conduce la dezvoltarea unui sentiment de disperare, de lipsă de speranță. Riscăm să rămânem blocați într-o stare de stagnare și neîmplinire. „The self-fulfiling prophecy”, concept din domeniul psihologiei, care descrie modul în care credințele unei persoane pot influența într-o așa manieră, încât acele așteptări să devină realitate.
Cuvintelor „Suntem în România” ar trebui să li se ofere mai multă mândrie.
Tu de ce Crezi în România?
Istoria ne încurajează să realizăm că suntem o nație de oameni cu minți sclipitoare. Cred în oamenii de aici, în cei care s-au întors și în cei care ne fac mândrii în afara țării. Cred în români.
Sperăm că ți-a plăcut acest interviu despre Bianca Prundeanu și poate ai descoperit lucruri noi despre Noaptea de Sânziene. Dacă vrei să vezi mai multe dintre creațiile sale, urmărește-o pe pagina sa de Instagram, iar dacă te pasionează moda, te invităm să citești articolul „Moda și evoluția industriei textile în România”.