Contrar percepției generale, România exportă de 14 ori mai mult decât în perioada comunistă. Exporturile de bunuri ale României au stagnat în întreaga perioadă comunistă și au crescut spectaculos doar după Revoluție, de la 6,52 miliarde USD în 1990 la 91,9 miliarde USD în 2022. Dacă adăugăm și exporturile de servicii, care au atins 38,82 mld. USD în 2022, atunci exporturile României totale ale României au ajuns anul trecut la 128,15 mld. USD.

Sursă: Date din World Trade Organisation (WTO) Database

Exporturile nu au crescut doar ca valoare, ci și ca procent din PIB. Astfel, în 1990, exporturile contau pentru 16,73% din PiB, procent care a crescut lent până în 2009, moment în care a explodat până la 42,53% din PiB în 2022.

Sursă: Indicator Banca Mondiala și OCDE pentru conturile naționale, Accesibil la https://data.worldbank.org/indicator/NE.EXP.GNFS.ZS?locations=RO

În același timp însă, deficitul balanței comerciale de bunuri a crescut în volum, în special în perioadele de creștere economică, întrucât importurile au avut o creștere mai rapidă decât exporturile. Acest fenomen are mai multe cauze, printre care creșterea puterii de cumpărare a populației, dar și creșterea complexității industriei românești, care în unele situații importă materii prime sau intermediare pentru a exporta produse finale. România a avut în mod tradițional, în ultimii 100 de ani, inclusiv în perioada comunistă, un deficit comercial la bunuri semnificativ. Începând cu 1960, în fiecare decadă cu excepția anilor și ’80, gradul de acoperire a importurilor prin exporturi variază în jurul cifrei de 85-90%. Anii ’80 sunt însă departe de a fi un model economic, reprezentând o perioadă de sărăcire, foamete și suferință pentru români.

Evoluția decenală a comerțului exterior și a soldului balanței comerciale în perioada comunistă, mil. USD prețuri curente

Sursă: Preluat din Zaman, Gheorghe și Georgescu, George, A retrospective study on Romania’s external trade in the past 100 years, https://mpra.ub.uni-muenchen.de/89707/1/MPRA_paper_89707.pdf , realizat pe baza WTO Statistics Database

Pe de altă parte, un fapt rareori menționat este că deficitul comercial la bunuri al României este astăzi, spre deosebire de perioada comunistă, compensat parțial de excedentul comercial semnificativ la servicii. Pentru anul 2019[1] dacă am calcula doar comerțul cu bunuri, ajungem la un grad acoperire al importurilor cu exporturi de doar 79%. Luând însă în calcul și excedentul comercial la servicii, gradul total de acoperire al importurilor cu exporturile ale României urcă la 90%.

Într-o altă ordine de idei, în privința exporturilor este necesar să analizăm distribuția geografică a destinațiilor. O vulnerabilitate este constituită de faptul că exporturile României sunt concentrate în Uniunea Europeană într-o proporție dezechilibrată. De altfel, România este una dintre țările europene cele mai dependente la export de Piața Unică, cu 72,4% din exporturile românești de bunuri îndreptându-se către UE, la antipozii unor țări precum Franța, Irlanda, Cehia etc.

Printre altele, aceasta demonstrează o profundă integrare a României în lanțurile valorice europene. Totuși, Europa nu mai este polul global de creștere, generând doar 18% din PIB-ul global. Cu alte cuvinte, este neproductiv pentru România să își concentreze eforturile de export într-o piață care are un potențial de creștere inferior față de restul lumii. Totodată, cea mai mare parte din deficitul comercial al României este înregistrat în relația cu UE, în special cu țările cele mai apropiate și asemănătoare precum Ungaria și Polonia. Aceasta indică o lipsă de competitivitate în prezent a exporturilor românești în UE, la care se adaugă dificultățile de transport marfă rezultate din lipsa apartenenței la Spațiul Schengen. Așadar, pe lângă faptul că UE nu este cea mai atractivă piață de export, este și una în care România este necompetitivă.

Acest deficit comercial cu UE este recuperat parțial de comerțul cu alte zone ale globului cu care România înregistrează excedente comerciale. Acest lucru indică că exporturile românești sunt mai competitive în alte piețe decât cele europene. De aceea, este indicat ca România să facă toate eforturile pentru a diversifica destinațiile sale de export și investiții, către regiunile globului unde este competitivă și unde are avantaje istorice, politice și strategice. Printre aceste zone putem enumera Asia de Sud-Est, Orientul Mijlociu, America Latină și Africa. Totodată, spre deosebire de UE, aceste piețe sunt în plină emergență și se constituie drept poli globali de creștere.

În ceea ce privește întreprinderile care realizează exportul, investitorii străini ocupă o poziție vitală în economia României. În formarea exporturilor naționale, companiile străine cu capital integral străin rezidente în România au o contribuție majoritară de 71%, față de doar 16% din exporturi realizate de firme cu capital autohton.

În consecință, este necesar ca România să mărească și să prioritizeze subvențiile și facilitățile pentru companiile românești care își doresc să exporte în străinătate, în special în zone non-comunitare. De asemenea, întregul aparat diplomatic și administrativ al României ar trebui să se pună în serviciul companiilor românești care vor să se extindă în zonele mai îndepărtate, folosind toate mijloacele pentru promovarea acestora.

România are de departe cea mai mare creștere economică și exportă de 14 ori mai mult decât în perioadă comunistă.

[1] Ultimul an disponibil. Datele pentru comerțul de servicii au un timp mai lung de procesare.