Există o conexiune aparte pe care fiecare dintre noi o avem cu limba maternă. Indiferent că trăim sau nu în țara în care ne-am născut, vom privi întotdeauna cu un sentiment de intimitate și de apartenență limba în care am rostit primele cuvinte, fie ele expresia unor nevoi, nemulțumiri sau chiar a unor sentimente profunde precum iubirea sau tristețea.
Prin urmare, o anumită afecțiune pentru limba copilăriei este lesne de înțeles. Avem tendința de a crede, probabil dintr-o pornire de familiaritate, că limba noastră este cea mai frumoasă și mai expresivă dintre toate care există. Dar, chiar și cu acest bemol al subiectivismului, există, parcă, ceva cu totul aparte la limba română. Găsim în ea o serie de elemente specifice de expresivitate, de armonie lingvistică și conversațională, o simplitate în complexitate, care îi conferă o notă sublimă de operă de artă. Pur și simplu pare desăvârșită! Nu degeaba spunea Grigore Vieru că s-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea limbii române.
Se pare că limba română nu se distinge doar prin frumusețe. Deși este greu de efectuat un clasament al limbilor vorbite, mai ales că specialiștii estimează că ar fi peste 6000 de limbi cunoscute pe planetă, o echipă de specialiști francezi s-a înhămat la un astfel de demers de a oferi o abordare obiectivă a unei chestiuni până la urmă subiective.
Cercetătorii Alain Calvet și Louis-Jean Calvet au elaborat un barometru al limbilor lumii, ajuns deja la a patra ediție (publicată în 2022), care cuprinde un clasament al importanței limbilor de pe mapamond. În elaborarea acestei ierarhii, autorii au avut în vedere 13 factori precum numărul de vorbitori, entropia (indicator al gradului de răspândire a limbii în mai multe țări), statutul limbii, activitatea pe Wikipedia, dar și numărul de traduceri în și din limba respectivă sau învățământul în acea limbă la nivel universitar.
Ajutându-se de acești factori, într-un clasament format din 634 de limbi, cei doi specialiști au stabilit că limba română ocupă un excelent loc 8, fiind depășită doar de engleză, franceză, spaniolă, germană, rusă, italiană și suedeză. În schimb, mai jos în clasament sunt limbi precum cea portugheză, mandarină, poloneză, cehă, turcă, ungară, japoneză, finlandeză și multe altele.
Locul ocupat de limba română este, fără îndoială, unul mai mult decât onorabil. Dacă mai luăm în considerare și contextul istoric și geo-politic, dar și încercările pe care le-a suferit în perioadele de ocupație sau de dominație a unor puteri străine, nivelul de admirație devine și mai ridicat. Nu mai vorbim despre faptul că România nu a avut un istoric colonial prin care să își impună amprenta lingvistică asupra altor popoare și care să se reflecte într-un astfel de clasament.
Limba vorbită spune multe despre un popor, nu doar pentru că este unul dintre primele criterii de distincție, dar și pentru că este un indicator bun al culturii, creativității sau profunzimii acestuia. Dacă ne aducem aminte de faimoasele cuvinte ale lui Wittgenstein (,,limitele limbii mele sunt limitele lumii mele”), putem concluziona că potențialul lumii românești este uriaș.
Tot ce trebuie să facem este doar să ne ridicăm la nivelul limbii vorbite.
Notă: Imagine antet – Scrisoarea lui Neacșu de la Câmpulung, cel mai vechi document păstrat, scris în limba română. Sursa: WikimediaCommons. Lucrarea denumită Baromètre des langues dans le monde 2022 poate fi consultată pe site-ul Ministerului Culturii francez.
